Adaptabilitatea profesorilor pentru Generația Alpha

Dincolo de jargonul folosit de elevi, aceste expresii reflectă o realitate mai profundă: nevoia elevilor de a avea modele în ton cu generația lor, apropiate de felul lor de a fi, dar care păstrează rigoarea profesională. Această idee nu este una nouă. John Dewey sublinia încă din prima jumătate a secolului trecut că „dacă predăm elevilor de azi așa cum am predat celor de ieri, le furăm ziua de mâine”(Dewey, 1944), atrăgând atenția asupra necesității ca educația să rămână conectată la realitățile și nevoile celor pe care îi formăm. Adaptabilitatea profesorilor în raport cu Generația Alpha reprezintă o necesitate pentru eficiența procesului educațional.

Cum este descris un profesor cool versus sigma? 

Cercetările arată că un cadru didactic care oferă autonomie și creează un climat socio-emoțional pozitiv, care încurajează dialogul și întrebările deschise, cel care validează efortul și întărește perseverența în învățare, contribuie semnificativ la creșterea motivației și a implicării active a elevilor (Deci & Ryan, 2000; Hattie, 2009). Este fără îndoială, un motiv legitim de satisfacție profesională să știi că ești perceput drept un „model cool” pentru generațiile de elevi cu care lucrezi: profesorul care, atunci când un elev greșește, spune calm: „Nu e grav dacă ai greșit. Hai să vedem împreună unde”. 

La fel de relevant este și profilul profesorului perceput de elevi drept „sigma”,  nu neapărat apropiat în exprimare, dar constant, coerent și sigur pe competența sa profesională. Este profesorul care stabilește așteptări clare, menține standarde ridicate și transmite elevilor încrederea că pot face față unor cerințe exigente. 

Studiile arată că stabilirea cu claritate a obiectivelor și feedback-ul specific au un impact semnificativ asupra performanței și autodisciplinei elevilor (Hattie, 2009; Rosenthal & Jacobson, 1968). Chiar dacă acest stil nu este întotdeauna perceput drept „prietenos”, el contribuie la formarea responsabilității și a respectului față de procesul de învățare. De exemplu, un profesor „sigma” poate spune: „Gândiți-vă înainte de a răspunde și susțineți-vă ideile cu argumente clare”, stimulând astfel reflecția, rigoarea și autonomia elevilor. 

Cercetarea educațională sugerează că cele mai eficiente practici didactice nu se află la o extremă sau alta, ci în echilibrul dintre relație și rigoare. Profesorii care reușesc să fie accesibili fără a renunța la exigență și fermi fără a pierde dimensiunea umană sunt cei care au cel mai mare impact asupra motivației și rezultatelor elevilor (Wentzel, 2012).

Vestea bună: nu este nevoie să alegi între a fi „cool” sau „sigma”.Eficiența reală constă în a îmbina cele două dimensiuni: a fi suficient de accesibil și apropiat pentru a crea o legătură reală cu elevii și, în același timp, suficient de ferm și consecvent pentru a-i provoca să atingă standarde înalte. Profesorii care reușesc să fie puțin din ambele devin modele care inspiră, motivează și formează elevi responsabili, implicați și autonomi. 

Bibliografie: 

1. Dewey, J. (1944). Democracy and Education. The Free Press. 2. Deci, E. L., & Ryan, R. M. (2000). The “what” and “why” of goal pursuits: Human needs and the self-determination of behaviour. Psychological Inquiry, 11(4), 227–268. https://doi.org/10.1207/S15327965PLI1104_01
2. Hattie, J. (2009). Visible learning: A synthesis of over 800 meta-analyses relating to achievement. Routledge. 
3. Rosenthal, R., & Jacobson, L. (1968). Pygmalion in the classroom: Teacher expectation and pupils’ intellectual development. Holt, Rinehart & Winston. 5. Wentzel, K. R. (2012). Teacher–student relationships and adolescent competence. Journal of Educational Psychology, 104(4), 934–945.

Articol realizat de Anamaria Jeler