Apartenența în profesie și sensul profesional: o nevoie de bază pentru starea de bine a profesorilor

Contextul problemei

În ultimii ani, rolul profesorului a devenit tot mai complex. Dincolo de predarea conținuturilor academice, profesorii sunt chemați să răspundă diversității tot mai mari din clase, nevoilor socio-emoționale ale elevilor, cerințelor  administrative și digitalizării accelerate. Toate aceste transformări au loc într-un context marcat de schimbări frecvente și, uneori, de mesaje publice ambivalente despre valoarea profesiei didactice.

Raportul TALIS 2024 arată că, deși majoritatea profesorilor declară că sunt satisfăcuți de munca lor, nivelul de stres profesional rămâne ridicat, iar sentimentul de a fi apreciați de societate variază semnificativ între sisteme educaționale. Aceste date sugerează o realitate paradoxală: mulți profesori continuă să fie implicați și dedicați, dar resimt o presiune constantă care poate afecta, în timp, sentimentul de apartenență și sensul profesional.

Această tensiune ridică o întrebare importantă: Ce îi ajută pe profesori să simtă că aparțin cu adevărat profesiei lor și că munca pe care o fac are sens?

Nevoia de apartenență și sens profesional

Când ne referim la „apartenența profesională”, ne gândim că facem parte dintr-un sistem educațional, însă, într-un sens mai profund, ne referim la a ne simți că suntem apreciați în calitate de profesioniști, munca noastră contează și că facem parte dintr-o comunitate care împărtășește valori și scopuri cu noi.

Pentru profesori, această nevoie este strâns legată de sensul profesional și de răspunsul la întrebarea „De ce fac ceea ce fac?”. Când profesorii reușesc să-și alinieze activitatea zilnică cu valorile personale (de exemplu, educația ca modalitate de formare a oamenilor, contribuția la viitorul elevilor sau impactul social al muncii lor), responsabilitățile cotidiene capătă semnificație și devin o sursă de împlinire, evitând a fi percepute drept o succesiune de sarcini.

Ce ne arată cercetările despre starea de bine a profesorilor

Un cadru teoretic frecvent utilizat pentru a înțelege starea de bine ocupațională este modelul Job Demands–Resources (Bakker & Demerouti, 2017). Acest model, Job Demands–Resources (JD-R), este un cadru teoretic folosit pentru a înțelege starea de bine ocupațională și modul în care diferite aspecte ale muncii influențează sănătatea, motivația și performanța angajaților.

Job Demands (cerințele jobului) reprezintă aspectele muncii care necesită efort fizic, emoțional sau mental (ex: cum ar fi volumul mare de sarcini, termenele strânse, responsabilitățile emoționale). Dacă aceste cerințe sunt prea mari sau constante, ele pot duce la epuizare, stres și burnout.

Job Resources (resursele jobului) sunt factorii care ajută la gestionarea cerințelor și susțin angajamentul, cum ar fi:

• sprijinul colegilor și al superiorilor
• autonomia în luarea deciziilor
• recunoașterea și feedback-ul pozitiv
• oportunitățile de dezvoltare profesională

Pentru a fi mai ușor de înțeles aplicabilitatea modelului, să ne gândim la Ana, 34 de ani, profesor de limba română. Ana predă într-o școală din mediul rural, are 10 ani de experiență. Este dedicată, dar simte uneori presiunea volumului de muncă și a cerințelor multiple care vin odată cu predarea și activitățile extrașcolare.

Dimineața: începutul zilei

• Job Demands: Ana are 5 ore de curs, cu 120 de elevi, iar planificarea lecțiilor trebuie să țină cont de niveluri diferite de înțelegere.
• Job Resources: Colegele îi oferă sprijin prin schimb de materiale didactice, iar școala i-a acordat autonomie pentru a adapta metodele de predare.
• Rezultat: Resursele disponibile reduc presiunea asupra Anei și îi permit să rămână concentrată și calmă.

După-amiaza: activități suplimentare

• Job Demands: Ana trebuie să participe la ședința de consiliu, să corecteze lucrări și să răspundă la solicitările părinților.
• Job Resources: Școala organizează întâlniri de suport între profesori pentru a împărtăși strategii și soluții. Recunoașterea muncii sale vine prin feedback pozitiv de la director și colegi.
• Rezultat: Ana se simte sprijinită și apreciată, ceea ce reduce riscul de epuizare și crește implicarea profesională.

Seara: reflecție și planificare

• Job Demands: Planificarea pentru următoarea zi poate genera stres.
• Job Resources: Ana își rezervă 15 minute pentru reflecție personală, timp care devine o resursă care o ajută să gestioneze emoțiile și să se reîncarce pentru ziua următoare.
• Rezultat: Capacitatea Anei de a face față cerințelor crește, iar starea sa de bine profesională este susținută.

De ce este important acest subiect pentru profesori?

Cercetările despre sensul muncii arată faptul că angajații care percep munca lor ca fiind semnificativă, prezintă niveluri mai ridicate de satisfacție, reziliență și angajament (Steger et al., 2012). În educație, sensul profesional poate funcționa ca un factor important împotriva stresului și a epuizării

Apartenența și sensul profesional nu sunt aspecte secundare, ci factori indispensabili ai stării de bine. Ele contribuie la: menținerea motivației, prevenirea epuizării, construirea unei relații sănătoase cu profesia.

A vorbi despre apartenența în profesie înseamnă a recunoaște că profesorii au nevoie, în egală măsură, atât de competențe și resurse, cât și de validare, sens și conectare.

Cum putem susține apartenența și sensul profesional?

La nivel individual, profesorii își pot regăsi apartenența și sensul profesional prin reflecție constantă asupra motivelor pentru care au ales această profesie și asupra valorilor personale care îi ghidează. Întrebări simple, precum „De ce fac ceea ce fac?” sau „Ce impact am asupra elevilor mei?” ajută la alinierea activității zilnice cu scopul muncii lor. Observarea efectelor pozitive, chiar și sub forma unor gesturi mici, precum momentul în care un elev înțelege o idee sau se simte ascultat, consolidează sentimentul că munca lor contează cu adevărat.

Implicarea în comunități profesionale sau grupuri de practică reflexivă este un alt instrument valoros. Spațiile permit profesorilor să împărtășească experiențe, să învețe unii de la alții și să se sprijine reciproc, oferind un sentiment de apartenență și solidaritate. Relațiile construite în aceste contexte specifice reduc izolarea profesională și încurajează dezvoltarea continuă.

La nivelul școlii, apartenența și sensul profesional pot fi susținute prin implicarea profesorilor în deciziile care le afectează activitatea. Atunci când profesorii simt că opiniile și contribuțiile lor contează, ei percep școala ca un mediu în care pot influența pozitiv procesul educațional. Recunoașterea efortului depus întărește sentimentul că munca lor este apreciată și valoroasă.

De asemenea, crearea unor spații sigure pentru dialog despre provocări, dificultăți și motivație profesională este un alt instrument. A putea vorbi deschis despre presiunea emoțională, despre dificultăți în gestionarea clasei sau despre idei pentru îmbunătățirea procesului educațional ajută profesorii să își mențină motivația, să reducă stresul și să dezvolte conexiuni autentice cu colegii și cu elevii.

Per ansamblu, apartenența și sensul profesional nu sunt concepte abstracte, ci elemente fundamentale pentru starea de bine a profesorilor și, implicit, pentru calitatea educației oferite elevilor. 

Bibliografie:

Bakker, A. B., & Demerouti, E. (2017). Job demands-resources theory: taking stock and looking forward. Journal of occupational health psychology, 22(3), 273.

OECD (2025). Results from TALIS 2024: The State of Teaching. OECD Publishing.

Steger, M. F., Dik, B. J., & Duffy, R. D. (2012). Measuring meaningful work: The work and meaning inventory (WAMI). Journal of career Assessment, 20(3), 322-337.

Articol realizat de Țîrlea Timeea

Editor Elena Opriș