Barometrul stării de bine a profesorilor din România (2026)

Acest studiu investighează starea de bine a cadrelor didactice din învățământul preuniversitar românesc, printr-un sondaj realizat pe un eșantion național de 1.518 educatori, învățători și profesori care predau la grădiniță, școală generală și liceu, din mediul urban și rural. Cercetarea a folosit un model conceptual cu trei componente: climatul profesional, potențatorii de bunăstare (operaționalizați prin modelul SCARF al lui David Rock, 2008, care include statutul, certitudinea, autonomia, apartenența și corectitudinea) și starea de bine propriu-zisă, măsurată prin cinci indicatori (satisfacția muncii, sănătate, stare de bine afectivă, stres și risc de burnout). Pentru a contextualiza rezultatele, datele profesorilor au fost comparate cu cele ale unui eșantion de 305 medici de familie și ale unui eșantion reprezentativ de 1.078 persoane din populația urbană activă (18-65 ani).

Rezultatele indică faptul că profesorii prezintă niveluri de satisfacție a muncii și stare de bine comparabile cu cele ale medicilor de familie, dar semnificativ inferioare populației urbane active în privința echilibrului muncă-viață personală. În același timp, profesorii raportează niveluri de stres mai ridicate decât medicii de familie (51% față de 45%) și mult mai ridicate decât populația urbană activă (26%), precum și un risc de burnout superior (14% față de 10% la medici). Indicele SCARF mediu este de 33%, cu valori mai scăzute pentru dimensiunile statut și corectitudine. Aproximativ 38% dintre profesori declară că se gândesc frecvent să renunțe la profesie, intenție corelată cu frecvența situațiilor stresante și cu suprasolicitarea birocratică. Concluziile sugerează direcții de intervenție prioritare: reducerea birocrației, susținerea financiară și simbolică a statutului profesional, precum și dezvoltarea competențelor socio-emoționale ale cadrelor didactice.