Cum pot folosi profesorii modelul CASEL pentru susținerea stării de bine

Tot mai des vorbim despre importanța stării de bine în viața profesională și personală, însă, în contextul educațional actual, această nevoie devine una de bază. Profesorii se află zilnic în situații care presupun gestionarea emoțiilor proprii, a relațiilor cu elevii, părinții și colegii, la care se mai adaugă și luarea unor decizii ce influențează climatului clasei. Modelul CASEL oferă un cadru clar și aplicat, care susține dezvoltarea competențelor socio-emoționale necesare în acest rol: conștientizarea și gestionarea propriilor emoții, înțelegerea celorlalți, construirea relațiilor sănătoase și luarea de decizii responsabile. Prin aceste dimensiuni, CASEL îi ajută pe profesori să își consolideze capacitatea de reglare emoțională și de relaționare, contribuind la un mediu educațional mai sigur, mai predictibil și mai uman.

Ce este modelul CASEL?

Modelul CASEL a fost fondat în 1994 de o echipă de cercetători din Statele Unite și reprezintă unul dintre cele mai solide cadre internaționale pentru promovarea stării de bine prin dezvoltarea competențelor socio-emoționale (SEL: Social and Emotional Learning). CASEL nu propune rețete rapide, ci oferă o structură clară, bazată pe cercetare, care sprijină oamenii să înțeleagă și să gestioneze emoțiile, să construiască relații sănătoase și să ia decizii responsabile.

Pentru un profesor, acest model poate fi privit ca un „cadru de orientare” similar cu o programă sau un plan de lecție: oferă repere despre ce competențe contează și cum pot fi ele cultivate, atât la nivel personal, cât și în relația cu elevii. Așa cum un profesor are nevoie de structură pentru a preda eficient, are nevoie și de un cadru care să-l sprijine în gestionarea presiunii emoționale, a relațiilor din clasă și a propriului echilibru. Modelul CASEL oferă această structură, contribuind la un climat educațional mai sigur, mai coerent și mai uman.

Modelul CASEL cuprinde cinci competențe de bază, organizate sub forma a cinci seturi interconectate de competențe cognitive, afective și comportamentale care, împreună, contribuie la dezvoltarea inteligenței emoționale.

• Conștientizarea sinelui: se referă la capacitatea de a observa propriile emoții și gânduri și modul în care acestea pot influența starea generală din clasă.
  Pentru un profesor, conștientizarea sinelui poate însemna simplul fapt de a-și da seama că o zi aglomerată sau o perioadă solicitantă își poate pune amprenta asupra nivelului de energie sau răbdare. Este un prim pas firesc, ce nu cere schimbare imediată, ci doar recunoaștere.
• Managementul sinelui: presupune abilitatea de a găsi modalități potrivite de a face față emoțiilor și stresului, în ritmul fiecăruia.
  În practică, acest pas poate însemna alegerea unui moment de respiro, ajustarea așteptărilor într-o zi dificilă sau folosirea unor strategii simple de a reveni la echilibrul emoțional. Modelul CASEL oferă un limbaj comun pentru aceste procese, deja prezente în viața profesorilor.
• Conștientizarea socială: se referă la capacitatea de a lua în considerare perspective diferite și de a înțelege contextul în care se află ceilalți membri ai comunității școlare.
  Pentru profesori, conștientizarea socială apare atunci când acordă atenție diversității de nevoi, ritmuri și contexte în care se află elevii sau colegii. Acest pas presupune o abordare deschisă și empatică asupra realităților din clasă.
• Abilitățile relaționale: vizează modul în care se construiesc și se mențin relațiile în mediul școlar.
  Modelul CASEL susține relațiile bazate pe comunicare, respect și colaborare, care apar în viața de zi cu zi: dialogul cu elevii, munca în echipă cu alți profesori sau interacțiunea cu părinții. Accentul este pus pe relații funcționale, nu perfecte.
• Luarea de decizii responsabile: se referă la capacitatea de a face alegeri care țin cont de context, valori și consecințe.
  În viața unui profesor, deciziile sunt numeroase și adesea luate sub presiune. Modelul CASEL nu oferă răspunsuri standard, ci un cadru care sprijină reflecția și echilibrul între reguli, nevoi și relații.

O zi din viața Andreei Popescu: profesor de limba română

Andreea Popescu are 34 de ani și predă limba română de 10 ani la un liceu dintr-un oraș mediu. Este pasionată de meserie, dedicată elevilor săi și preocupată de crearea unui mediu pozitiv în clasă. Totuși, se confruntă cu stresul zilnic, cu provocările unei clase agitate și cu responsabilitățile multiple care vin odată cu predarea și organizarea activităților.

Într-o dimineață de marți, Andreea intră în clasă și simte că este obosită și tensionată după drumul lung spre școală și listele lungi de lucruri de rezolvat. Observând cum se simte, își spune în gând: „Astăzi am nevoie de mai multă răbdare.” – Conștientizarea sinelui

Orele încep, iar Andreea vede că elevii sunt agitați. În loc să ridice vocea, Andreea face o pauză scurtă și propune un exercițiu de relaxare simplu, în care elevii și ea își pot regla atenția și emoțiile. – Managementul sinelui

În timpul lecției, Andreea observă un elev care evită să răspundă. Îl știe de obicei activ, dar azi evită contactul vizual. Andreea nu trage concluzii rapide. Își amintește că fiecare elev vine la școală cu propria poveste. Decide să nu pună presiune pe el și să revină mai târziu. – Conștientizarea socială

În pauză, câțiva elevi au un mic conflict. Andreea îi ascultă pe rând, fără a grăbi soluția. Le oferă spațiu să se exprime și îi ajută să formuleze ce au simțit, nu doar ce s-a întâmplat. Nu rezolvă totul perfect, dar creează un cadru sigur de dialog. – Abilitățile relaționale

Spre finalul zilei, Andreea trebuie să decidă dacă mai introduce un conținut nou sau dacă încheie ora cu o recapitulare. Alege varianta a doua, știind că, atât ea, cât și elevii, sunt obosiți. Nu este o decizie „ideală” din manual, ci una adaptată oamenilor din fața lui. – Luarea de decizii responsabile, ancorată în realitate.

Cum încep?

Poate te întrebi: „Cum pot să practic toate aceste lucruri, fără să simt că am încă o listă lungă de lucruri de făcut?” Ideea este că nu trebuie să schimbi totul dintr-o dată. Poți începe cu pași mici, practici zilnice care să devină treptat parte din rutina ta.

Gândește-te la propunerea noastră ca la un mic experiment: observi ce funcționează pentru tine (și pentru clasa ta), îți dai timp să ajustezi și să repeți acțiunile care au impact și aduc rezultate pozitive. Fiecare moment în care îți conștientizezi emoțiile, gestionezi o situație dificilă sau oferi sprijin unui elev contează, de multe ori, mai mult decât îți poți imagina.

1. Conștientizarea sinelui: Începe fiecare zi cu 1-2 minute de reflecție și întreabă-te: „Cum mă simt astăzi? Ce pot face ca să-mi încep ziua într-un mod pozitiv?”

2. Managementul sinelui: Creează obiceiuri simple pentru reglarea emoțiilor pe parcursul zilei: câteva respirații profunde înainte de a intra în clasă sau un mic moment de pauză între ore doar pentru tine.

3. Conștientizarea socială: Observă cum se simt elevii în clasă. Încurajează conversațiile deschise și ascultarea activă. Te ajută să înțelegi mai bine perspectivele lor.

4. Abilitățile relaționale: Încurajează cooperarea și sprijinul reciproc între elevi. Este important ca, la rândul tău, să fii un model de urmat. Activități simple, cum sunt discuțiile în perechi sau jocurile de rol, pot întări aceste relații.

5. Luarea de decizii responsabile: Gândește-te la fiecare alegere din clasă ca la o oportunitate de a încuraja responsabilitatea și respectul. Implică elevii în luarea deciziilor atunci când este posibil, chiar și în activități mici, cum ar fi alegerea unei activități sau stabilirea regulilor de colaborare.

Articol realizat de MARIA TOMȘA, în cadrul stagiului de practică InIm Institute

– Editor ELENA OPRIȘ