Crețu Crinela Luciana: Aprecierea – exercițiu pentru starea de bine în clasă

Crețu Crinela Luciana: Aprecierea – exercițiu pentru starea de bine în clasă

Pentru prof. înv. primar Crețu Crinela Luciana, de la Școala Gimnazială Nr. 4, Sibiu, luna februarie nu este doar despre zile mai scurte și ierni reci, ci despre căldura sufletului, prietenie și puterea unui simplu „Bravo!”. În clasa sa, aprecierea se transformă din concept într-o practică zilnică, o metodă prin care copiii învață să își recunoască și să își valorizeze calitățile, atât pe ale lor, cât și pe ale colegilor.

Luna aprecierilor – când fiecare copil strălucește

De doi ani, luna februarie este un prilej de celebrare a fiecărui copil din clasă. În fiecare zi, unul dintre elevi devine „Copilul Zilei” – un titlu care vine la pachet cu o diplomă personalizată și un premiu simbolic. Dacă anul trecut, micile surprize erau rechizite, anul acesta, datorită clubului de lectură din clasă, fiecare copil primește o carte.  

Însă adevăratul premiu nu este material, ci emoțional. Învățătoarea descrie calitățile elevului ales, fără a-i dezvălui numele, iar colegii ghicesc despre cine este vorba. De cele mai multe ori, recunoașterea vine imediat – un semn că elevii se cunosc, se observă și se apreciază reciproc.  

Aprecierea creează un mediu de siguranță emoțională 

Dincolo de premiile simbolice, acest exercițiu de recunoaștere reciprocă are un impact profund. Starea de bine nu este doar despre confort, ci și despre validare, despre a ști că ceea ce faci contează și este remarcat. În clasa doamnei Crețu, aprecierea devine un obicei, iar copiii învață să o exprime natural și sincer.  

„Să auzi Bravo! rostit cu atât de multă sinceritate și seriozitate de doi copii de 8-9 ani este, de fapt, un scop atins în educație.”  

Această atmosferă bazată pe încurajare și sprijin reciproc creează un cadru în care copiii se simt în siguranță să fie autentici, să își recunoască emoțiile și să își dezvolte empatia. În locul competiției, se formează un mediu în care fiecare succes este împărtășit, iar fiecare copil simte că face parte dintr-o comunitate care îl susține.  

Educația ca model de viață 

Lecția pe care acești copii o învață nu se limitează la anii petrecuți în clasă. Aprecierea, cultivată din copilărie, îi ajută să devină adulți conștienți de valoarea lor și a celor din jur. Acest exercițiu zilnic le modelează modul în care se privesc pe ei înșiși, dar și relațiile pe care le vor construi mai departe, în familie, la muncă, în comunitate.  

Prin inițiative ca aceasta, profesorii devin și ghizi în drumul elevilor spre o viață în care respectul, recunoașterea și sprijinul reciproc sunt valori de bază. Iar când astfel de principii sunt însușite cu bucurie, educația devine mai mult decât un proces – devine o experiență care inspiră și schimbă vieți.

1 Comment
  • Voicu Daniela
    Posted at 14:50h, 28 martie Răspunde

    Asa ar trebui sa fie fiecare cadru didactic. ❤️ Ne inclinam!

Scrie un mesaj