Învățăm împreună despre siguranța emoțională a profesorilor

Siguranța emoțională este o stare de bine în care o persoană se simte protejată din punct de vedere emoțional. Este un aspect important al sănătății mintale și poate fi influențată de diverși factori, inclusiv de mediul în care trăim și de relațiile pe care le avem cu cei din jur.

În contextul școlar, siguranța emoțională contribuie la menținerea bunăstării emoționale, la satisfacția profesională și capacitatea profesorilor de a crea un mediu de învățare pozitiv și de încredere pentru elevi. Un mediu școlar sigur le permite să se simtă apreciați, respectați și valorizați, ceea ce le crește încrederea în sine, creativitatea și angajamentul față de meseria lor.

De-a lungul timpului, motivele pentru care profesorii aleg să părăsească sistemul de învățământ au fost bine documentate. Printre acestea se numără lipsa de susținere din partea conducerii școlii, salariile neatractive, lipsa generală de respect și condițiile de muncă dificile (Ramos & Hughes, 2020; Rasanen et al., 2020; Toropova et al., 2020; Trent, 2018). Un alt factor important care contribuie la demisia profesorilor este sentimentul lor de nesiguranță fizică și emoțională la locul de muncă (Rasanen et al., 2020). Studiile arată că problemele de comportament tot mai frecvente ale elevilor, coroborate cu percepția că administratorii nu reușesc să asigure un mediu sigur pentru personal și elevi din cauza unor politici școlare inadecvate, accentuează și mai mult problema abandonului profesiei didactice (Gonzalez et al., 2017).

În cazul profesorilor Trent (2018) a constatat că epuizarea emoțională a profesorilor și căutarea izolării din cauza presiunilor profesiei contribuie la abandonul carierei didactice. Abandonul carierei didactice și deficitul de profesori sunt acum identificate ca probleme globale, profesorii raportând că locurile lor de muncă le afectează sănătatea emoțională și fizică (Rasanen, 2020 și Williams, 2022).

Siguranța emoțională spusă în povești

Ana era profesoară de limba și literatura română la liceu. Iubea ceea ce făcea. Iubea să vadă cum ochii elevilor ei se aprindeau când descopereau un roman fascinant sau când înțelegeau sensul unei metafore. Dar, în ultimul timp, simțea că ceva din ea se stinge.  

De ceva vreme, Ana venea acasă epuizată, cu inima grea. Nu din cauza lecțiilor sau a elevilor, ci din cauza unui sentiment apăsător de neputință. Se simțea ca un zid pe care toți își sprijineau greutățile. Elevii îi povesteau problemele lor, părinții o sunau pentru orice nemulțumire, iar colegii își împărtășeau constant nemulțumirile în cancelarie. Încet-încet, Ana devenise un burete care absorbea toate emoțiile din jur. Nu mai avea spațiu pentru ale ei.  

Într-o seară, după o zi grea în care un părinte o acuzase că fiul lui luase o notă mică „din cauza ei”, Ana s-a așezat pe canapea, a închis ochii și a simțit cum i se umezesc ochii. Însă nu a plâns. Nu-și mai dădea voie să plângă. Apoi, privirea i-a căzut pe o carte de poezii veche, pe care o ținea pe masă, dar pe care nu mai avusese timp să o deschidă. A întins mâna, a deschis-o la întâmplare și a citit un vers:  „Nu poți turna dintr-un ulcior gol.” Atunci a înțeles.  

A doua zi, Ana a intrat în clasă cu o atitudine diferită. În loc să înceapă ora cu analiza unui text, i-a întrebat pe elevi cum se simt. Nu ce teme au, nu ce note au luat, ci cum sunt ei cu adevărat. Unii au ridicat din umeri, alții au chicotit, dar apoi, încet-încet, au început să vorbească.  

După ore, în loc să stea în cancelarie, a ieșit în parc și a stat pe o bancă, respirând aerul proaspăt. În zilele următoare, a început să își pună limite – nu mai răspundea la mesaje seara, nu mai lua fiecare critică drept o sentință personală și, mai ales, și-a dat voie să se asculte.  

În timp, ceva s-a schimbat. Nu mai simțea că se stinge, ci că își reaprinde propria lumină. Iar când Ana s-a simțit mai bine, a văzut că și lecțiile ei deveniseră mai vii, că elevii ei erau mai atenți, mai implicați. Nu pentru că le preda mai mult, ci pentru că le preda dintr-un loc cu echilibru.  

A înțeles, într-un final, că siguranța emoțională a profesorului nu este un lux, ci o necesitate. Pentru că, dacă vrei să aprinzi lumina în viețile altora, trebuie mai întâi să te asiguri că a ta nu s-a stins.

Legătura dintre siguranța emoțională și sănătatea mintală

Siguranța emoțională și sănătatea mintală sunt două concepte strâns legate între ele. Siguranța emoțională este un sentiment de protecție și acceptare, care ne permite să ne exprimăm emoțiile în mod liber, fără teama de a fi judecați sau respinși. Atunci când ne simțim în siguranță (d.p.d.v. emoțional), suntem mai deschiși la relații interpersonale, mai încrezători în noi înșine și mai capabili să facem față provocărilor vieții.

Pe de altă parte, sănătatea mintală este o stare de bine emoțională, psihologică și socială, care ne permite să ne bucurăm de viață, să ne dezvoltăm și să contribuim la societate. Oamenii cu o sănătate mintală bună sunt capabili să gestioneze stresul, să facă față dificultăților și să construiască relații pozitive cu ceilalți.